1 februarie 2015

Statul tanar si provocarile sale


      Experienţa statalităţii reprezintă un element diferit faţă de experienţa organică a poporului, deoarece un popor poate fi foarte vechi din punct de vedere organic, însă dacă nu are experienţa statalităţii, acel popor vechi poate da naştere unui stat tânăr.
      Un bun exemplu de popor vechi care traieşte într-un stat tânăr este cel al poporului român. Un stat tânăr nu poate fi comparat cu unul care are experienţa statalităţii. Un stat tânăr "poate învaţa multe" din experienţa statului vechi, însă, procesul în sine este unul de durată. Acesta fiind principalul motiv pentru care un stat tânăr nu are rost sa fie comparat cu unul vechi.
      O alta problema care derivă din această "tinereţe" a statului ( combinată cu incompetenţa clasei politice şi "buna-voinţa mass-mediei" ) este cea care creează iluzia "poporului idiot", popor care nu are capacitatea "poporului deştept" de a prospera.
      Poporul roman este un popor capabil, însă are o întârziere atunci când vine vorba de chestiunea statalităţii datorită istoriei sale tumultoase şi a lipsei unui ragaz care să-i permită dezvoltarea. Acesta fiind şi motivul pentru care este greşit să compari statul român, cu cel francez, olandez, elveţian..etc deoarece toate aceste state avansate au avut parte atât de un răgaz necesar dezvoltării, cât şi de o vechime a independenţei statale.



     După cum am mai spus, întârzierea statală reprezintă un dezavantaj, însă în niciun caz nu trebuie să fie percepută ca o scuză pentru toate neajunsurile deoarece este foarte uşor să găseşti scuze, în loc să cauţi esenţa problemei pentru a o rezolva. Natura rezolvării unei astfel de probleme nu este una pur materială, ci una spirituală fiindcă numai Credinţa şi Pasiunea pot salva un popor. Un bun exemplu istoric în care toate aceste calităţi au fost folosite pentru a depăşi impasul întârzierii a fost cel al erei Meiji din Japonia, atunci când poporul japonez, ghidat fiind într-o direcţie bună de o elită naţionalistă, nu numai că a depăşit impasul întârzierii, dar a şi devenit o mare putere! Cum au putut face acest lucru? Renunţând la scuze şi trecând la treabă, studiind cu atenţie toate calităţile marilor puteri la acea vreme, ca mai apoi să le înveţe şi să le pună în practică!
     Concluzia logică a acestui articol este aceea că poporul român nu este "poporul idiot" deoarece "idiotul" în acest caz nu este românul, ci propagandistul care nu numai că-i creează românului această imagine falsă, dar i-o şi induce prin intermediul unui amplu bombardament psihologic.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu