8 august 2014

SNC - Teoria doctrinei fara doctrina


   Sunt conştient de faptul că la prima vedere, ideea de teorie a unei doctrine fără doctrină sună foarte straniu, poate chiar hilar, însă privind mai atent, esenţa acestui concept nu este una absurdă. În ziua de azi ni se prezintă o paletă largă de doctrine fiecare având câte o culoare, o paletă la fel de largă de orientări politice, privite de departe, toate aceste concepte se bat cap în cap, însă privite de aproape se poate observa faptul că în pofida aparentei lupte pentru putere, în pofida conflictului aparent, nu există nicio diferenţă atunci când vine vorba de esenţa acestor doctrine! 
  
   Pentru a ne dea seama de inexistenţa unei adevărate opoziţii nu trebuie să privim invelişul reprezentat de orientarea politică, ci esenţa reprezentată de ceea ce susţin toţi aceşti indivizi. Privind în acest mod, vom observa că toţi urmăresc acelaşi traseu internaţionalist şi toţi au ca duşman principal românismul şi naţionalismul. 

Naţionalism


   Ce relevanţă mai are noţiunea de dreapta, stânga sau centru, atunci când aproape toţi aceşti indivizi urmăresc aceeaşi cale? Răspunsul este că relevanţa doctrinelor nu mai există în prezent deoarece conservatorismul promovat de către reprezentanţii sistemului are doar o valoare nominală, iar la rândul ei dreapta de sistem nu mai are nicio legătură cu dreapta originală!

    Motivul pentru care neo-marxiştii au confiscat şi noţiunea de dreapta constă în faptul că vor să dea impresia că există opoziţie, că există cineva care luptă împotriva corectitudinii politice şi a internaţionalismului agresiv. Această tactică într-un mod real este menită să scindeze opoziţia şi să slăbească rezistenţa naţiunii în faţa ofensivei neo-marxismului. Acesta este adevăratul rol al neo-conservatorismului! Neo-conservatorismul nu reprezintă un conservatorism adevărat, ci un cal troian menit să distrugă conservatorismul din interior.

    Chestiunea cea mai importantă din punctul meu de vedere nu ţine de culoarea politică, de numele doctrinei, nu ţine de ambalaj, ci de esenţă, de modul în care se raportează acea doctrină la poporul român. Dacă acea doctrină susţine românismul, atunci acea doctrină este bună, dacă acea doctrină este duşmana românismului, atunci acea doctrină este proastă indiferent dacă cei care o promovează se autodeclară "oameni de dreapta". 
    Din punctul meu de vedere adevărata distincţie între doctrine nu este reprezentată de orientarea în spectrul politic sau de culoare, ci de modul în care se raportează faţă de naţionalism şi modul în care se raportează faţă de românism!
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu