12 noiembrie 2012

Secolul banului



În istorie, omenirea a cunoscut diverse etape de dezvoltare. Din Antichitate și până astăzi, putem delimita mai multe elemente definitorii pentru fiecare perioadă. Dacă Evul Mediu se caracteriza prin excesul său de misticism și feudalism, epoca modernă este, prin excelență, caracterizată de primatul banului asupra omului.

În nicio altă perioadă din istorie, banul nu a fost îmbrățișat cu mai multă evlavie decât începând cu secolul XXI. Fiind și scopul ultim al vieții omului, acesta din urmă nu mai știe să delimiteze binele de rău, frumosul de urât, omenescul de neomenesc.

Omul ajunge astfel în totalitate sub stăpânirea unui obiect creat chiar de el însuși. Banul este, prin excelență, cea mai eficientă armă psihologică, deoarece dă oamenilor impresia că, având cât mai mulți, pot dobândi fericirea și mulțumirea. Fiind un obiect artificial, nu are nicio valoare reală. Deprinderea de un obiect se cheamă viciu, iar acest viciu este mult mai periculos decât ne imaginăm noi. Uităm de tot, uităm de aproapele nostru, de familiile noastre, dăm din mâini și din picioare ca să ne facem loc la oala cu galbeni, iar când punem mâna pe ea, îi mușcăm pe cei care se apropie de noi, indiferent cine ar fi ei sau dacă înainte ne erau dragi, iar acum nu. Banul nu ține cont de asta.





Societatea capitalistă modernă l-a transformat pe om într-un sclav. Sistemul este ingenios creat de așa natură încât cei săraci să fie și mai săraci, iar cei bogați să ajungă și mai bogați. Sunt niște procese subtile, de care omul de rând nu este conștient. Există în SUA companii care au proprii lor consilieri psihologici pentru a-i ajuta pe angajați să facă față stresului de la locul de muncă. Oriunde te duci, ți se cere să muncești ca un rob, din ce în ce mai mult sau să te lepezi complet de tine și de personalitatea ta. N-ai voie să te plângi. Devii sterp, senil. Vom lua, de pildă, sistemul educațional, cu precădere cel european deoarece ne aflăm în spațiul cu pricina.

Există toate șansele ca un student curios din fire să nu supraviețuiască într-un astfel de sistem. În momentul în care intră în contact cu el, i se aruncă pe tavă tot ceea ce trebuie să știe (de multe ori este luat prin surprindere), astfel încât să nu aibă timp de nimic altceva, să se simtă complexat de faptul că alți studenți au o capacitate de memorare și de reproducere a cursurilor mult mai bună decât a sa și că trebuie să calce peste cadavre dacă vrea să aibă ce mânca în viață. Nu i se spune ce trebuie să facă, ci cum trebuie să facă. Miza este pregătirea eficientă a studentului pentru angrenarea sa în mecanismul economic al lumii moderne, mecanism care satisface interesele unei oligarhii alese și puțin numeroase, dar care se menține în mod constant deasupra maselor, pe care le exploatează neîncetat, sub diverse pretexte. Mila și interesul pe care le afișează față de acestea sunt mimate în totalitate, având în vedere că încrederea și iubirea prețuiesc întotdeauna mai mult decât toate bogățiile materiale, în special în vremurile de acum.






Întrebarea de bază a societății moderne, în jurul căreia gravitează toată acțiunea, este : ”Ce putem face pentru a crește profitul?”. Toate drumurile duc inevitabil aici. Celelalte sunt ignorate. ”Ce este Universul?”, ”Ce este omul?”, ”Încotro ne îndreptăm?” sunt întrebări de domeniul trecutului, prostești, prea învechite pentru ”tehnologia” omului modern. Creativitatea și imaginația personală sunt automat respinse dacă nu pot aduce profit, dacă nu se pot vinde. Un om de știință genial, care a venit cu idei pe măsură, idei noi și lăudabile dealtfel, este dat la o parte dacă tratatele sale nu se potrivesc ideologiei banului, dacă nu pot fi introduse în școli și cumpărate de cât mai mulți studenți (prin care, evident, și universitățile au de câștigat). Cărțile preferate sunt bestseller-urile, cele care plac maselor, care se vând cu miile, zecile de mii sau chiar sutele de mii. Cuvântul ”mult” are o altă semnificație astăzi decât a avut acum o sută de ani.





Societatea de azi este o societate materialistă, în care banul a pus stăpânire pe noi. Societate satanică, prin excelență, deoarece Îl înlocuim pe Dumnezeu cu un idol, un obiect. Unicul scop în viață este agonisirea de bunuri materiale, uitând chiar și de noi, și de desăvârșirea noastră ca Oameni. Toate celelalte sunt de prisos. Trăim un veac greu, care ne pune la mari încercări. Totuși nu ne putem îndoi de faptul că aceste vremuri trebuiau să vină. Totul este spre binele nostru. Rămâne de văzut cine va supraviețui și cine nu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu