SNC - Limba noastra-i o comoara

  Un popor nu este definit doar prin originile sale, LIMBA şi tradiţiile joacă de asemenea un rol crucial, elemente fără de care acel popor nu poate exista.
  Datorită unei puternice influenţe externe, influenţă susţinută de către mass-media oficială, o mare parte dintre români au căzut într-o capcană bine gândită de către cei care vor să le dilueze sentimentul naţional şi să facă din ei o masă uşor de manipulat.
 Când vine vorba de limba natală nu mai este vorba de supravieţuire, aici este vorba de demnitate, de legătura cu strămoşii.
  În secolul XIX Ion Luca Caragiale (n. 13 februarie 1852, Haimanale, județul Prahova, Țara Românească, astăzi I. L. Caragiale, județul Dâmbovița, România – d. 9 iunie 1912, Berlin)  a folosit umorul pe post de semnal de alarmă  tras împotriva franţuzismelor care au ajuns o modă printre oamenii de bine din România, în prezent trebuie dată o nouă luptă pentru limba română, o luptă împotriva englezismelor care înlocuiesc expresiile româneşti.
  Pentru a mă face mai uşor înţeles o să dau nişte exemple : Acum, anumiţi români în loc să spună " Oh , Doamne " spun " Oh God ", în loc de " te rog  "spun  "Please ", în loc de " aşteaptă puţin " spun " Wait a minute "..... exemplele pot contiuna la nesfârşit.
  Din punctul meu de vedere există două motive principale pentru care aceste englezisme iau locul expresiilor româneşti. Primul fiind un motiv politic, iar al doilea unul social, ambele însă au un caracter anti-românesc.
  Ideea de bază constă în faptul că românii , pentru a-şi îmbogăţi vocabularul şi a-şi lărgi orizonturile trebuie să înveţe limbi străine, însă în acelaşi timp anumiţi români trebuie să înţeleagă că a învaţa o limbă străină nu înseamnă că trebuie să-ţi uiţi limba nativă, marii români ca Mircea Eliade, Bogdan Petriceicu Haşdeu cunoşteau mai multe limbi străine dar în acelaşi timp nu şi-au uitat limba nativă, cea Română.

Ion Luca Caragiale

    Limba strămoşilor noştri traci chiar dacă a suferit transformări radicale de-a lungul timpului, cea mai radicală transformare a avut loc atunci când ea a fuzionat cu limba latină ( limbă verişoară ) , esenţa ei a rămas aceeaşi şi din această cauză esenţa strămoşească din care s-a plămădit neamul românesc s-a păstrat.
 Dacă prin absurd acea esenţă strămoşească se va pierde, atunci şi neamul care a pierdut-o va fi la rândul său un neam pierdut.

Alexei Mateevici

    Cel care a spus că Limba Românească este o comoară a fost unul dintre cei mai mari poeţi români, basarabeanul  Alexei Mateevici (n. 27 martie 1888, Căinari - d. 24 august 1917, Chișinău). Toată viaţa lui a dus o luptă pentru românism, pentru românismul fraţilor noştri de peste Prut. În anul 1917 la un congres al profesorilor basarabeni , el a spus : "Da, suntem moldoveni, fii ai vechii Moldove, însă facem parte din marele trup al românismului, aşezat prin România, Bucovina şi Transilvania. Fraţii noştri din Bucovina, Transilvania şi Macedonia nu se numesc după locurile unde trăiesc, ci-şi zic români. Aşa trebuie să facem şi noi! "

 La finalul acestui articol voi lăsa versurile lui Alexei Mateevici să vorbească :

 Limba noastră-i o comoară
În adîncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

Limba noastră-i foc, ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte,
Ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.

Limba noastra-i limbă sfîntă,
Limba vechilor cazanii,
Care-o plîng şi care-o cîntă
Pe la vatra lor ţăranii.

Răsări-va o comoară
În adîncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.