Social Naționalism Creștinismul – SNC

    De-a lungul timpului oamenii s-au străduit să creeze o ideologie care să corespundă cu dorinţele şi aspiraţiile lor în domeniul social şi politic.
 

    Generaţiile noi de ideologi au dorit întotdeauna să aducă un suflu nou,revoluţionar prin care să schimbe orânduirea învechită care nu a făcut nimic altceva decât să le „frangă aripile”.
 

   Problema cea mai mare nu a fost aceea a revoluţionarilor, ci aceea a rodului muncii lor (dacă acesta a crescut sau a rămas într-o stare embionară fără să îşi pună amprenta asupra istoriei intr-un mod pozitiv).

   Este important de ştiut că o doctrină greşită poate însemna sfârşitul poporului care datorită unei clase politice iresponsabile o pune în practică şi apoi,după punerea în practică a doctrinei realizează că libertatea politică îi este drastic redusă. Aici este vorba de sistemul politic actual, care îmbină tot ce este mai prost şi anume, o politică economică dominată de agresivitatea dreptei pseudo-burgheze în care diferenţele dintre bogaţi şi săraci în loc să se amelioreze au crescut în aşa fel încât, acum, mai mult ca oricând clasa de mijloc pierde din ce în ce mai mult teren şi o politică socială extrem stângistă, egalitaristă al cărei rol este acela de a distruge orice formă de naţionalism şi de a reduce numărul nativilor români în aşa fel încât să li se dicteze de către străini ce şi cum trebuie să facă.

   Poporul Român a avut ghinionul de a fi guvernat de două extreme din punct de vedere economic,o extremă care nu acceptă proprietatea privată şi o extremă care „nu poate funcţiona fără proprietatea privată în proporţie de 100%.

   Istoria a demonstrat că extremele social-economice nu au dat roade ele nefiind capabile să creeze armonie, ci doar dezorganizare.

   Dacă inainte anumiţi ipocriţi se foloseau de pretextul „luptei de clasă” pentru a trage foloase pe spinarea neamului românesc, în prezent, o nouă specie de politruci a distrus industria românească pe motiv că era „comunistă”,iar acum au apărut noi „specialişti” în materie de politică,specialişti care folosesc pentru a defini perioadă de dinainte de 89 ca fiind una naţional-comunistă.

   Aceşti „experţi” au uitat un detaliu extrem împortant şi anume : Comunismului nu i se poate alătura noţiunea de „Naţional” fiindcă ideologia comunistă se bazează exclusiv pe noţiunea de „Interaţionalism”,iar acolo unde nu mai există internaţionalism şi există noţiunea de „naţional” comunismul nu işi are locul!

  Pentru a crea un sistem politic bun trebuie să crezi un echilibru intre proprietate privată şi proprietate statală,mai pe scurt trebuie să „împaci şi capra şi varza”.

  Iar,un sistem în care unii muncesc şi nu pot duce un trai decent ,în timp ce alţii parazitează şi profită de pe urma muncii altora nu poţi spune că este unul democratic, ci dimpotrivă, este unul de opresiune care distruge binele din sufletul unui popor, îi distruge tradiţiile.

  Mulţi oameni se pierd pe drumul adevăratei vieţi politice din cauză că nu pot „filtra” bine informaţiile şi se lasă duşi cu zăhărelul,uitând astfel menirea lor de apărători ai neamului din care fac parte.

  Aceşti oameni se lasă purtaţi de mirajul noii stângi,care face multe victime,pe care apoi le distruge din punct de vedere spiritual şi fizic.

  Însă această nouă stângă pentru a se impune faţa de celelalte ideologii a trebuit să creeze un mod prin care să le submineze.

 Iar modul prin care a ales să facă acest lucru a fost manipularea cu ajutorul reintroducerii noţiunii de idol.

 Acei idoli noi introduşi au fost aşa-zisele staruri care părând rebele şi pacifiste ( când ele erau bine remunerate pentru a da impresia că ceea ce fac, fac de unele singure ) au reuşit să işi aducă generaţiile tinere de partea lor ( cu indobitocirea aferentă ).
 

     Cea mai distructivă miscare „apărută spontan” a fost cea a hipioţilor.

 Succesul mişcării s-a datorat în primul rând datorită păcii şi armoniei promovate. Ideologii din umbră ai acestei mişcări au ştiut că pentru a aduce generaţiile tinere de partea lor, trebuiau să facă în aşa fel incăt să dea impresia că miscarea hippy a fost una rebelă care lupta impotriva sistemului care asuprea oamenii punandu-i la muncă sau obligându-i să se ducă la şcoală.

 Această rebeliune aparentă a insemnat compromiterea unei intregi generaţii care inteles greşit ideea de arminie, fiindcă nu poţi crea armonie prin consumul de droguri şi nu poţi salva lumea devenind un parazit social!

  Perioada hippy a reprezentat intoarcerea la extrema stângă,intoarcerea la lupta pentru „egalitate” şi înfruntarea sistemului care „oprimă neamul omenesc”.

  Problema cea mai mare a acestei lupte pentru „egalitate” este următoarea : oamenii pot fi egali doar din punct de vedere legislativ, o egalitate supremă nu poate exista, fiindcă egalitatea supremă visată de naivi reprezintă uciderea Civilizaţiei Europene ( când vorbesc de Civilizaţie Europeană mă refer la adevărata Europă,nu la actuala Europă care işi pierde caracterul primordial prin folosirea unor legi inutile) şi a Civilizaţiei în general!

 Socialismul adevărat va lupta pentru scăderea difereţei dintre categoriile sociale,nu la instalarea unei egalitaţi supreme!

 Un alt detaliu care vorbeşte de la sine este cel al lipsei de umanitate al celor care luptau pentru „Egalitate”,pentru a demonstra veridicitatea spuselor mele va trebui să prezint nişte păreri pline de ură,a unor promotori ai „egalităţii”:

Denis Diderot

 Denis Diderot ( 1713 – 1784 ) intr-un exces de zel anti-creştin a spus în felul următor: “Omul nu va fi liber până când ultimul rege va fi spânzurat cu intestinele ultimului preot.”.Îmi este greu să găsesc noţiunea de egalitate şi armonie în spusele acestui „învăţat”.

Tibor Samuel

 

 Tibor Samuel ( 1890 – 1919 ), un lider comunist ungur de origine evreiască ,într-un alt exces de pacifism ( şi de ipocrizie în acelaşi timp) a spus : „ Acolo unde există reacţionari ei trebuie să fie bătuţi!Trebuie să le spargem capetele oriunde îi găsim! Dacă un reacţionar va indrăzni să ridice mâna la un proletar,atunci proletarul nu va avea nici un pic de milă . Înainte ca ei ( reacţionarii) să distrugă revoluţia,trebuies sufocaţi cu propriul lor sânge”.

 Incredibil de mult pacifism în spusele acestor ipocriţi care urmărindu-şi ambiţiile personale, au atras masele naive de partea lor pentru a crea distrugere.

 Mi se pare de dreptul ipocrit să fie arătaţi cu degetul fasciştii atunci când vine vorba de pacifism, în timp ce „marii pacifişti” ca Tibor Samuel, Troţki să distrugă armonia universală prin lozincile şi acţiunile lor criminale.

 O altă concepţie greşită şi în acelaşi timp ipocrită este aceea că Poporul German s-a radicalizat datorită ideologiei „Volkish”, însă adevărul este cu totul altul fiindcă spiritul volkish al poporul german a existat dintotdeauna.

 Iar radicalizarea poporului german nu a survenit datorită ideologiei volkish ci din cauza ipocriziei aşa-zişilor pacifişti, gen Rosa Luxemburg, Kurt Eisner şi Eugen Levine ( toţi fiind „germani naturalizaţi”).

 Dorinţa lor de a crea o revoluţie, de a înlocui cultura germană cu o neo-cultura de sorginte străină  a radicalizat poporul german fiindcă fără Republica Sovietică a Bavariei şi fără agresivitatea ei , poporul german nu s-ar fi radicalizat, se ştie că frica generată de teroare ( teroare „egalitaristă” care este privită ca una „progresistă”, în prezent există strazi în Germania denumite după duşmanii acesteia,respectiv Rosa Luxemburg etc,în timp ce poporul german este în continuare prezentat ca unul beligerant, istoricii „de bine” nu vor să recunoască că această atitudine beligerantă a fost provocată!), iar frica la rândul ei generază ură.

 În acest caz,vinovaţi sunt cei care au generat ura şi au intreţinut-o ,nu cei pe care experimentul „revoluţiilor egalitariste” i-a lovit.

 Este trist dar adevărat, nu este obligatoriu ca promotorii păcii să fie şi nişte pacifişti adevătaţi ( un exemplu elocvent este cel al pacifistului Troţki care cu ajutorul altor „pacifişti” a dat naştere războiului civil rus şi a războiului polono-sovietic), războaie în care au murit milioane de oameni.

  Partea proastă este reprezentată de faptul că ipocrizia extremei stângi a prins la Intelighenţia din apus.

  Un prim exemplu a fost cel al răscoalei de la TatarBunar din 1924, răscoală provocată de sovieticii „pacifişti” care vroiau să „dezrobească tărănimea moldovenească”. Evident că dezrobierea tăranilor moldoveni ca şi „lupta de clasă” reprezentau simple pretexte pentru o invazie armată.Din fericire răscoala a fost înfrântă iar în perioada 24 august - 2 decembrie 1925, timp de mai bine de trei luni (103 zile), s-a desfășurat la Chișinău procesul participanților la revolta armată de la Tatarbunar (supranumit în presă „Procesul celor 500”).

  Din punctul meu de vedere, poziţia aliatului nostru tradiţional şi anume Franţa a fost foarte „ciudată” fiindcă nu a facut nimic pentru a işi apăra sora de sânge România, ci a lăsat ca în noiembrie 1925 să sosească  la Chișinău o delegație vest-europeană condusă de Henri Barbusse, scriitor francez de convingeri comuniste, care a asistat la proces,apărându-i pe rasculaţi.

  Cu toate acestea, grupurile socialiste din România au condamnat rebeliunea; liderul Federației Socialiste, Ilie Moscovici, a scris în 1925:

  "La Tatar Bunar, au fost implicați agenții provocatori ai Internaționalei a III-a, care, jucându-se cu viețile țăranilor basarabeni, au vrut să dovedească Europei că basarabenii sunt în favoarea inexistentei și ridicolei «Republici Moldovenești».
   Niște țărani din câteva comune izolate nu au putut alunga jandarmii [...] câțiva agenți provocatori asigurându-i că revoluția a început în toată Basarabia sau că armatele sovietice au pătruns sau erau pe cale să intre."

     De aici a rezultat şi suspiciunea cu care au fost privită Franţa de către naţionaliştii români care, treptat au încetat să mai vadă în vest un apărător al intereselor româneşti, iar istoria a demonstrat că aşa a şi fost.

Corneliu Zelea Codreanu

    Asta a fost şi cauza pentru care Corneliu Zelea Codreanu a spus că nu mai are încredere în Societatea Naţiunilor şi ca România are nevoie de noi aliaţi , el a intuit bine faptul că puterea Societăţii Naţiunilor s-a dovedit a fi nulă în final, nulă pentru România fiindcă s-a încrezut în ea şi distructivă pentru lume fiindcă nu s-a găsit o alternativă adevărată.

  Un alt punct care trebuie atins este cel al accederii la putere,cel al formării elitei. Pentru a crea o elită puternică este nevoie de a alege oamenii potriviţi,nu de a îi „culege” din clasele sociale favorizate.

   Greşeala cea mai mare făcută de către monarhii a fost urmatoarea:de-a lungul timpului monarhii nu au ştiut să se înconjoare de elite adevărate.

   Elitele adevărate se formează din toate păturile sociale,ceea ce contează este doar calitatea!

    Elita trebuie formată din cei mai buni fii ai neamului, indiferent dacă aceştia sunt fii de burghezi, de cioban, de ţăran, singurul lucru important este inteligenţa şi viziunea.

   Naţionalismul adevărat işi trage seva din „Dragostea pentru poporul tău,nu din ura faţa de adversar”. Ura te distruge din punct de vedere spiritual şi psihologic fiindcă ea este exact ca un cancer,care te consumă din interior.

Emil Cioran

   Chiar dacă geniul român Emil Cioran ( 1911 – 1995 ) a spus :” Istorie şi ură: cea din urmă este motorul celei dintâi. Ura face să meargă lucrurile pe acest pământ, ea împiedică Istoria să-şi piardă suflul. A suprima ura înseamnă să ne privăm de evenimente.”( cu toate că eu il consider pe Cioran unul dintre nationaliştii români cei mai deseamă, însă el a făcut greşeala să creadă că ura ar fi motorul istoriei ) ura nu poate reprezenta un motor fiidcă istoricul pasionat dacă verifică atent îşi va da seama că marii conducători au luptat din dragoste pentru neamul din care făceau parte nu din ura faţă de adversari.

 Pasiunea şi iubirea faţă de popor reprezintă cele mai puternice arme, ura generează ura , pasiunea este capabilă să creeze armonie între popoare.

   Social Naţionalism Creştinismul trebuie să imbine aceste trei elemente definitorii , Socialismul, Naţionalismul şi Creştinismul pentru a crea ceva nou, care să aducă armonia, nu dezbinarea.

    Creştinismul adevărat inseamnă înţelegere ,însă această noţiune de înţelegere trebuie percepută corect. Toleranţa dusă la extrem este nimic altceva decât prostie ! Toleranţa extremă promovată în ziua de azi generează contrariul a ceea ce ar trebui să se întâmple.

   Oare de ce omul european trebuie să îi înţeleagă pe ceilalţi chiar atunci când ei nu au pic de respect faţă de adevăratele valori europene?

   Actuala concepţie politică, aşa-zisă „europeană” a făcut în aşa fel încât neamurile nativ europene să fie pacificate într-un mod agresiv, în paralel ce este încurajat naţionalismul celor „deveniţi europeni peste noapte”.

   În acest caz mult visată armonie este departe.

   Problema „corectitudinii politice” este reprezentată de lipsa ei de corectitudine!

   Fiindcă egalitatea dintre culturi este doar o utopie ,iar istoria ne-a demonstrat că utopiile nu au adus nimic bun, fiincă ele însele odată aplicate şi-au dovedit inutilitatea, iar cel mai bun exemplu este cel al revoluţiei comuniste din Rusia.

  După preluarea puterii în Rusia, bolşevicii au aplicat utopia comunistă,iar după aplicarea ei ,s-a întâmplat exact contrariul, adică bolşevicii pentru a evita un dezastru administrativ au fost nevoiţi să vireze spre dreapta , iar odată cu triumful naționalismului rus , bolșevismul a devenit la rândul său național .

  Învăţatura care trebuie trasă din această experienţă este bine explicată în următorul banc : „Băiatul işi intreabă tatăl:

-         Tăticule, cine a inventat comunismul? Savanţii sau filozofii ?

-         Probabil că filozofii. Savanţii l-ar fi încercat mai întîi pe animale.”

  Aşa ceva s-a şi intâmplat cu acel comunism „în stare pura” care numai pace şi egalitate nu a adus, iar lecţiile istorice există pentru a fi învăţate, nu pentru a fi repetate schimbând doar culoarea politică!